Ana Tricu o comoară fără seamăn la vârsta senectuții

Un loc aparte în creațiile literare, populare, poezie și proză, la vârsta de 82 de ani, Ana
Tricu are un vast și bogat bagaj artistic și folcloric.
Fiică a satului, fiind al șaptelea din cei opt copii al familiei din Sălaj, Ana Tricu are un
loc bine definit în creația literară, publicând articole vaste și numeroase poezii înspirate din
viața satului, a familiei, din activitatea profesională, care au fost înserate în numeroase
publicații, ziare, reviste, atât în Deva cât și în țară.
Creațiile sale impresionează până la lacrimi, versurile inspirate din viața de familie, de
școală și copilărie, pline de adevăr, de învățăminte, de îndemnuri spre mai bine și folos pentru
urmași dar și regrete că acea lume tihnită de la țară a dispărut dar și pentru pustiirea casei
părintești.
„Eu sunt un suflet rătăcit prin lumea asta largă
Și port un dor nemărginit de casa noastră dragă
De satul de-amintiri de când eram micuță,
De colindul prin pădure de când eram desculță”
Pașii destinului au purtat-o în multe locuri dar tihna a găsit-o la Deva. Aici s-a desăvîrșit
profesional făcând diferite școli. A participat la diferite festivaluri și concursuri ale poeților și
artiștilor populari. Creațiile poetice pot fi structurate astfel: casa părintească, îndeletnicirile
sătenilor, dedicații în versuri, poezii nostalgice, poezii cu tentă religioasă, proză, autobiografie,
caiete cu amintiri și trăiri. În ele se găsește puritatea sufletească, frumusețea, optimismul care te
duce cu gândul la marii noștri scriitori consacrați. Totul este o monografie a satului românesc.
„ Așa sunt vremurile cum le-am făcut noi oamenii” spune ea.
Când ne îndreptăm spre a doua tinerețe sau a treia, abia atunci găsim răgazul să
deschidem oborocul lăsând să intre lumina, „lumina amintirilor” spune poeta.
Din dragostea pentru satul sălăjean și hunedorean a adunat o mulțime de obiecte care
făceau îndeletnicirea țăranului din vremurile de atunci, depunându-le într-un muzeu etnografic
cu obiecte vechi, unele dintre ele fiind restaurate, fiind odoare de mare preț, făcând
comentariile la ele în grai în grai sălăjean sau hunedorean.
Totodată aici se află și articole de vestimentație aproape unicate și de o frumusețe rară.
Educația religioasă și credința au fost valori primite din frageda pruncie din familie.
De aceea o înclinație aparte a avut-o față de biserică, implicîndu-se total în construcția
bisericii din cartierul Dorobanți din Deva. Fiind una dintre fondatoare a obținut terenul, a făcut
topografia până la construcția finală din lemn și punerea în funcțiune acestei frumoase biserici.
Pentru aceasta a fost decorată de către patriarhul Daniel cu ordinul „Maria
Brâncoveanu” în 24 mai 2015, la Deva. Aceasta a fost cea mai mare onoare și cea mai
importantă diplomă din viața ei. Prin înființarea episcopiei Devei și Hunedoarei a făcut tot ceea
ce putea pentru biserică și astfel a primit drept recunoaștere „Noul Testament cu psalmi” și
impresionata dedicație:
„Alese mulțumiri doamnei Ana Tricu pentru jertfele depuse la ridicarea bisericii de
lemn din Deva”.
27 decembrie 1996
Episcop Timotei, Preot paroh Ștef
A avut multe vizite la Deva din partea postului de televiziune „Trinitas TV.” al
Patriarhiei.
Mulțumește cu adâncă smerenie bunului Dumnezeu pentru întreaga sa activitate, pentru
puterea și harul cu care a fost dăruită și concluzionează astfel:
„Din rădăcinile-n pământ, părinții și străbunii
Tulpina e afară-n vânt și stă-n fața furtunii.
Am rădăcinile-n pământ acolo-i fi și eu
Rămână ramurile-afară, îl rog pe Dumnezeu”.
August 2026
Gelu Dobrescu