Biletul de intrare înalta poartă: Inventarul din dulap și alte fițe legislative
Se zvonește prin cercurile înalte ale democrației de vitrină că fisa postului pentru o candidatură cu greutate a suferit mici modificări de formă. Dacă pe vremuri se cereau studii, viziune sau o minimă aderență la realitate, astăzi criteriile s-au cizelat.
Condiția esențială pentru a păși cu fruntea sus pe covorul roșu al parlamentului nu mai ține de competență, ci de volumul de „scheleți” îndesați cu grijă în debara. Mai mult, gurile rele susțin că un candidat imaculat, fără nicio pată la dosar sau fără o colecție impresionantă de contracte dubioase și legitimații de operetă achiziționate de pe internet, riscă să fie respins din oficiu pe motiv de incompatibilitate cu sistemul.
La urma urmei, cum să aibă încredere mecanismul în cineva care nu poate fi strâns cu ușa? Un om curat e un corp străin în parlament: nu știe de frici, nu înțelege aluziile subtile ale băieților de la culise și, cel mai grav, n-are nevoie de imunitate ca să doarmă liniștit noaptea.
Așa că, înainte de a depune dosarul de candidatură, verificați-vă dulapurile. Dacă nu găsiți măcar o diplomă de cavaler al nopții, un titlu de prior intergalactic sau un dosar prăfuit cu iz penal, înseamnă că n-aveți ce căuta la masa unde se împarte pâinea țării. Politica mare nu se face cu oameni curați, ci cu colecționari de breloace și dosare cu șină.
