Dincolo de Antikythera: Enigma „Bateriei de la Bagdad” și limitele cronologiei tehnice

Bateria de la Bagdad: electricitate antică sau doar un vas pentru suluri?

Un borcan de lut, un cilindru de cupru și o tijă de fier alimentează de aproape un secol una dintre cele mai tentante legende ale arheologiei.

Dacă Mecanismul de la Antikythera ne-a obligat să recunoaștem cât de sofisticat putea fi calculul mecanic al antichității, un alt obiect, mult mai modest la înfățișare, readuce în discuție o întrebare incomodă: este posibil ca oamenii să fi descoperit electrochimia cu aproape două milenii înainte de Alessandro Volta?

Un vas din nisipurile Mesopotamiei

Obiectul a fost descoperit în 1936 la Khujut Rabu, în apropiere de vechiul oraș Ctesiphon, capitala imperiilor part și sasanid. Este un vas de lut ars, înalt de aproximativ paisprezece centimetri, în care stă un cilindru din foaie de cupru, iar în mijlocul cilindrului o tijă de fier, totul închis cu bitum. Atât: nimic strălucitor, nimic misterios la prima vedere. Wikipediathe-history-avenue

Misterul a apărut când Wilhelm König, asistent la Muzeul Irakului în anii 1930, a privit ansamblul cu ochi de om al secolului XX și a recunoscut în el o celulă galvanică. Și-a propus teoria în 1938.

Obiectul care chiar funcționează

Partea care a hrănit speculațiile este că, pe hârtie și în laborator, ideea nu e absurdă. Replicile umplute cu un lichid acid, precum oțetul sau sucul de lămâie, produc între unu și doi volți. Chiar și emisiunea MythBusters a reușit să reproducă o astfel de baterie. Principiul fizic este real: avem de-a face, tehnic vorbind, cu o mică baterie.

Între ce poate face un obiect și ce voia cel care l-a făcut e însă o distanță uriașă.

Ce lipsește din poveste

König a presupus că astfel de vase s-ar fi putut folosi pentru placarea electrolitică, adică pentru depunerea unui strat subțire de aur sau argint pe alte metale (termenul tehnic este galvanoplastie). Ar fi fost o descoperire spectaculoasă, dar arheologia lucrează cu dovezi, nu cu supoziții frumoase. În contextul arheologic nu apar fire conductoare, suporturi sau unelte pentru circuite electrice, iar nu se cunoaște niciun obiect placat electrolitic din această perioadă. Metalele se aureau oricum cu metode mai simple, documentate.

Teoria sulurilor

Explicația preferată de mulți specialiști este mai puțin romantică. Chiar König a amintit în lucrarea lui de cilindri de cupru care conțineau fragmente de suluri, găsiți pe alte situri. Vasul ar fi fost un recipient pentru documente sau obiecte sacre, închis cu bitum ca să le ferească de umezeală. Aciditatea conținutului, dacă a existat, ar putea explica și coroziunea metalelor. skeptoid

O dată care nu e chiar sigură

König credea că obiectul datează din epoca parților, între 250 î.Hr. și 224 d.Hr. Dar stilul ceramicii este sasanid, iar monedele de argint găsite în context indică tot o dată sasanidă. Cercetători mai recenți înclină spre perioada sasanidă (224-650 d.Hr.), ceea ce face din „bateria” noastră un obiect mai tânăr, dar nu mai puțin intrigant. Wikipedia

Un original pierdut

Discuția are și o notă amară: obiectul original s-a pierdut în 2003, când Muzeul Național din Bagdad a fost jefuit. Disputa continuă astăzi pe baza fotografiilor, a desenelor și a replicilor. skeptoid

Între ingeniozitate și speculație

Invalidarea ipotezei electrice nu scade valoarea artefactului. Oamenii au făcut pâine fermentată fără să știe ce sunt drojdiile, au topit minereuri fără să cunoască tabelul periodic și au navigat după stele fără să bănuiască astrofizica din spatele lor. Un meșteșugar din Mesopotamia putea combina cuprul, fierul și un lichid acid și putea nota un efect bizar, fără să aibă habar de electroni. Ce numim noi baterie putea fi, pentru el, un experiment de atelier sau un simplu vas sigilat.

Concluzie

Antikythera ne arată cât de departe ajungea ingineria antică. Bateria de la Bagdad ne amintește că legile fizicii funcționau la fel cu mii de ani înainte să le scriem ecuațiile, și că între un fapt fascinant și o legendă comodă e o graniță subțire. Lăsăm la o parte teoriile conform cărora antichitatea avea rețele Wi-Fi sau stații de încărcare pentru gadgeturi pierdute: rămâne un adevăr simplu, că trecutul păstrează încă secrete tehnice pe care arheologia abia începe să le deslușească.

Iar până când va apărea un papirus cu primul schimb de baterii din antichitate, întrebarea corectă rămâne: ce nu știm încă despre meșteșugul lumii vechi?

M-Vox

Surse: Wikipedia (Baghdad Battery), Skeptoid (episodul „Draining the Baghdad Battery”).