„Preavăruitul” curent, de fațadă, al suveranismului. Tangențe, esențe și capcane.

„Apare peste noapte, strălucește strident și promite mântuirea națiunii. În realitate, noul val de suveranism din România este doar o cosmetizare politică periculoasă. O analiză despre cum un strat superficial de var ideologic reușește să ascundă o capcană sistemică.”

Cică nu vrem noi schimbarea „sistemului”! Da, în fond, nu o vrem cu cei care l-au creat și care sunt cauza tuturor problemelor! Nu înseamnă decât o virare acolo de unde s-a plecat. Nemaivorbind de stagnarea produsă (laolaltă cu toate păgubirile și privările) pe decenii. Fix unde ne vor cu toții, ăștia, înapoi. Plus regresul resimțit atunci, la ieșire, și o perioadă lungă după. Din care nu s-a ieșit/scăpat complet – pe planurile cele mai importante. 
Până aici se oprește mintea celor mulți orbiți de dânșii. Sau otrăviți deja/infiltrați/infestați peste măsură. (că vorbim deja de ceva mai mult decât un microb, a luat forma unei obsesii și e la granița lor și a unei degradări în extindere, cu efecte asupra tuturor – devine ceva de studiat de știință, având la bază un experiment inițiat de alții.)
Iremediabili și pierduți fiind și ca oameni – prin prisma gândirii critice. Și chiar a simțurilor elementare, căci te ajută intuiția sau experiența în sine. Altfel la ce le ai?! Ca pe toate cele. Or ei au pierdut și „omenia” – altfel nu s-ar amuza la acțiuni provocate/înfăptuite de monștri. Și aduce elogii chiar – punându-i la același nivel sau „piedestal” cu Dumnezeu -, asta întrecând orice măsură și limită a firescului! 
Adică toți țeparii și oportuniștii fără scrupule, realmente – ca Sorin Ovidiu Vîntu și-alte exemplare, groparii României (nu alții!), s-au încolonat în așa-zisul curent inventat de ei, „suveranist!” – văruit să dea bine, și-au pus măștile și pioni noi (și naivi sau cumpărați majoritatea, au fost demascări și-alte personaje nu le-ar accepta) la înaintare și ne zic nouă că nu vrem „schimbarea sistemului”! De fapt sunt niște plăci aruncate din laboratoare, ca celelalte. Plus clanurile de interlopi aferente. Doar privindu-le, te înfioară! 
Cei care au jefuit, așadar, fără milă și batjocorit viețile altora plus atentat la direcția (sau oarecum existența) tuturor, cică vin și ne zic „la portavoce”, una a ridicolului, că le pasă de „binele” altora, al tuturor, cum ar veni! Zău?! 
Deci unde e filtrul critic al celor care ne reproșează (nu știu cu ce obraz sau temei ori drept) asta, în timp ce ei nu văd fix lucrurile astea?! Cele mai periculoase, contradictorii și nerușinate la maxim (pe față!) și care ar aduce prăpastia cea mai mare (deja au adus-o, la nivel de dezbinare). Una cât pentru alte secole, că tocmai s-a scăpat, cu greu, de cealaltă, și pare-se că din cele câteva decenii (destul de lungi!) – nu s-a extras ce trebuia, deși lecțiile au fost zdrobitoare.

„Noul curent al suveranismului funcționează ca o fațadă strălucitoare care maschează tangențe periculoase și o esență toxică pentru democrație. O analiză detaliată a acestui fenomen expune discrepanța dintre retorica populistă de pe rețelele sociale și lipsa de soluții reale pentru viitorul țării.”

Cristina P. Korys – redactor