De la manivela de bronz la inteligența artificială: urmașii lui Platon nu erau mai puțin deștepți decât noi

Dacă te uiți în jur, ritmul în care avansează tehnologia te lasă fără cuvinte. Inteligența artificială, algoritmii care ne ghidează până și pașii prin supermarket, roboții care dau cu aspiratorul prin casă: totul pare adus dintr-un viitor îndepărtat. Trăim cu convingerea că Silicon Valley deține monopolul geniului omenesc și că strămoșii noștri își petreceau timpul cioplind piatra și speriindu-se de tunete.

Înainte să ne lăsăm copleșiți de trufia secolului al XXI-lea, o epocă în care cel mai mare stres al nostru e că rămânem fără baterie la telefon sau că AI-ul refuză să ne scrie emailul de serviciu, merită un pas în spate. Istoria e mai ironică decât ne-o spun manualele.

Omul e „nerd” de mii de ani

Dorința noastră de a automatiza totul, de a construi scurtături mecanice pentru gândire și de a ne descărca responsabilitatea mentală pe dispozitive nu s-a născut odată cu microprocesoarele. Singura diferență între un inginer din Grecia Antică și un programator milionar din San Francisco e că cel din vechime nu avea nevoie de cafea de la Starbucks ca să predea proiectul la termen și lucra cu bronz în loc de siliciu.

Epava din Marea Egee

În 1900, un grup de scafandri greci care pescuiau bureți au dat peste o epavă antică lângă mica insulă Antikythera. Nava, încărcată cu statui de marmură și amfore, se scufundase pe la 70-60 î.Hr. Printre comori au fost recuperate și niște bucăți de bronz corodat, casante, acoperite de cochilii pietrificate. Arătau ca o bucată dintr-un motor de tractor românesc uitat în ploaie pe un câmp din Bărăgan.

Într-un depozit municipal modern, obiectul ar fi fost probabil aruncat într-un colț și uitat pentru eternitate. Din fericire, în 1902 un arheolog a observat o roată dințată într-unul dintre fragmente. De acolo a început o poveste de peste un secol.

Un calculator care sfidează mileniile

Imaginează-ți un ceasornic complex, construit cu o precizie remarcabilă într-o epocă în care oamenii încă se băteau cu săbii și scuturi. Mecanismul de la Antikythera, făcut probabil în secolul al II-lea î.Hr., avea cel puțin treizeci de roți dințate păstrate, interconectate, și cadrane cu inscripții. Nu transmitea filme și nu calcula taxele cetățenilor din Rodos. Era un instrument de astronomie și de organizare a timpului:

• Urmărea Soarele și Luna, cu fazele lunii și calendarul.
• Prevedea eclipsele de Soare și de Lună pe baza unor cicluri astronomice.
• Ținea evidența jocurilor panelenice, printre care și Olimpiada, practic o agendă electronică… pardon, mecanică, a lumii antice.
• Reconstituirile recente sugerează că putea arăta și poziția planetelor cunoscute atunci, deși acest lucru rămâne o ipoteză bazată pe fragmentele păstrate.

Mecanisme de o finețe asemănătoare apar în Europa abia în Evul Mediu târziu, odată cu ceasurile astronomice.

Aceeași natură umană, alte jucării

Când te gândești că acum peste 2.000 de ani cineva stătea în Grecia și calcula dantura unor roți ca să afle când se ascunde Luna, realizezi că natura umană nu s-a schimbat mult. Schimbăm doar jucăriile. Elenii se minunau de o cutie de bronz care arăta când vin eclipsele; noi ne crucim când un chatbot ne scrie o poezie sau ne face un videoclip în zece secunde.

Și frica a rămas aceeași. De fiecare dată când omenirea face un salt, apar vocile care anunță sfârșitul lumii. Probabil că unii priveau mecanismul cu reținere: „Bă, frate, cutia asta știe când se întunecă soarele, e clar că e lucrul diavolului sau o conspirație din Rodos!” Exact cum privesc unii astăzi serverele din Silicon Valley sau inteligența artificială care „gândește” în locul nostru.

Concluzia: nu suntem mai deștepți, doar avem curent electric

Nu am devenit brusc mai inteligenți de la Platon încoace. Am adunat straturi de cunoaștere și am inventat prizele. Data viitoare când auzi pe cineva că „ne distruge tehnologia modernă” sau că tot răul vine de la inovațiile vestice, amintește-i că una dintre cele mai ingenioase mașinării ale antichității a fost meșterită de niște băieți de pe o insulă grecească, mult înainte ca America să apară pe vreun glob.

Genialitatea nu are pașaport american. E o scânteie veche de când lumea, care arde la fel, fie că învârți o manivelă de bronz în Marea Egee, fie că apeși „Enter” pe un laptop la Vaslui.

Surse : Muzeul Național de Arheologie din Atena; Antikythera Mechanism Research Project; Freeth și colab., Nature, 2006; Freeth și colab., Scientific Reports, 2021.